Balonul oval

Stiti bine vorba aceea din fotbal: "Se pot intampla multe. Balonul e rotund." Ei bine, dar ce se intampla atunci cand balonul e oval?

Subiectul de interes e pentru azi fotbalul american, cu precadere 2 meciuri jucate duminica trecuta: Chargers - Saints si Giants - Steelers. Probabil nu va spun multe numele astea, insa fiecare meci a avut parte de condimentele de rigoare: primul s-a jucat la Londra, pe Wembley, iar in cel de-al doilea se intalneau doua din cele mai in forma echipe din NFL, amandoua cu cate 5 victorii si doar o infrangere pana acum in sezon.

Wembley, Londra. Vreme inchisa si acelasi gazon de care s-au plans anul trecut uriasii cu armuri din NFL. Insa o atmosfera cum poate nu gasesti pe vreun stadion din SUA. Nu ma refer la nivel de zgomot sau la vreo coregrafie aparte, ci mai degraba la un aspect pestrit, inedit, de eveniment ce se intampla doar o data intr-un an (asta e chiar pe bune, Europa are doar o data in 365 de zile onoarea sa fie gazda de meci de fotbal american de cel mai inalt nivel). Am un prieten care a fost si el pe stadion in ziua cu pricina. Imi spusese ca o sa poarte cu mandrie un tricou de-al celor de la Patriots si o sa se bucure cat mai mult de spectacol. Inca nu s-a intors din Londra - astept sa vad poze de pe Wembley si sa imi povesteasca ce si cum a fost.

Pana una alta, ce s-a vazut de la tv a fost un meci frumos, incrancenat, cu destule momente de spectacol. Ba chiar s-a si exagerat putin: dupa un touchdown al celor de la Saints, jucatorul din New Orleans ce tocmai adusese 6 puncte echipei sale a vrut sa sarbatoreasca reusita intr-un mod cat mai fotbalistic (ma refer la americanul "soccer" aici) si s-a lansat in cateva alunecari pe gazon pe care nu le vezi niciodata in NFL. Rezultatul: urale din partea spectatorilor de pe marea arena londoneza, insa si reticenta din partea arbitrilor americani, ei dandu-le celor de la Saints chiar si o penalizare pentru faza urmatoare, pe motiv de bucurie exagerata (nu va mirati, chiar exista niste reguli stricte cu privire la cum te bucuri in NFL). In final, Saints au castigat cu 37 la 32.

In celalalt meci, capul de afis a fost confruntarea dintre cei doi quarterback, Ben Roethlisberger de la Steelers si Eli Manning de la campionii Giants. Aparuti in acelasi an pe prima scena, amandoi cu un stil de leadership aparte, la conducerea unor echipe care se anunta a fi printre cele pretendente la SuperBowl. Au si reusit sa ofere un meci deosebit, fara prea multe puncte, insa cu multe momente importante.

Primele 3 sferturi au apartinut in mod clar lui Big Ben & Co, cei de la Steelers intrand in ultima perioada de joc cu avans pe tabela si cu o atitudine in joc superioara. Insa poate chiar atunci, odata cu intrarea lor in teren, in uralele unui stadion plin, s-a produs un clic, o schimbare generata parca de undeva de sus, cu o telecomanda invizibila. Cu un Manning aparent nesigur, facand greseli simple, neasteptate, insa avand momentele de sclipire atat de caracteristice (greseste schema de joc, derutandu-i pe coechipieri, iar apoi da o pasa de 30 de yarzi din al 4-lea down pana la o aruncatura de bat de terenul de tinta al gazdelor), cei din New York au reusit sa castige nu doar sfertul, ci sa si intoarca meciul in favoarea lor. La finalul meciului cifrele lui Roethlisberger aratau masura dezastrului celor de la Pittsburgh din ultimul sfert: un mare 0 la toate capitolele legate de ofensiva, mai putin la numarul de running yards: o valoare "magnifica" de 2 yarzi. Nici nu ar fi meritat mai mult dupa o asa evolutie.