De ce Cristiano Ronaldo merita acum Balonul de Aur? De ce, daca nu se va schimba ca abordare in joc, nu va ramane totusi printre marile figuri ale fotbalului peste ani?
La linkul de mai jos gasiti un editorial de pe goal.com, care explica poate cel mai bine motivele pentru raspunsurile la intrebarile de dinainte:
http://www.goal.com/en/news/1717/editorial/2008/11/29/987937/ballon-dor-big-game-flop-ronaldo-may-never-be-an-all-time-great
30 nov. 2008
Meciul de vis
Fiecare poate sa defineasca meciul de vis in modul in care ii pofteste inima. Sau in functie de ce asteapta de la meciul respectiv. Sau poate, de ce nu, in functie de spiritul estetic pe care il are acea persoana.
Daca as fi avut niste puteri magice, as fi putut crea ieri meciul acela de vis de care spuneam. In fine, cel putin o varianta a lui, insa una foarte apropiata de adevar. Cum anume? Sa fii combinat prima repriza de la Fenerbahce - Besiktas cu repriza secunda din Wigan - West Bromwich Albion, amestec care sa fie asezonat cu debuturile de reprize din Getafe - Real Madrid. Si am fi avut un meci pur si simplu fabulos.
Am vazut o prima repriza extraordinara in derby-ul din Istanbul, cu o desfasurare de evenimente care te tinea in priza in fiecare moment: inceput puternic al vulturilor, urmat de revenire a gazdelor si gol in minutul 11, apoi din nou schimbare de macaz + 2 actiuni foarte periculoase ale lui Besiktas, urmate de golul egalarii din minutul 22, dar si de un al doilea gol anulat corect pentru offside, pentru ca imediat dupa aceea Fener sa treaca in avantaj. Si tot asa pana la finalul celor 45 de minute, mai putin goluri, insa cu un cartonas rosu acordat oaspetilor.
Daca puteam pune repriza aceasta langa repriza secunda a confruntarii de pe JJB Stadium din Wigan... Dupa niste prime 45 de minute aride, cei 22 de jucatori si-au dat drumul. 2 goluri venite din nesigurante ale apararilor adverse, prima data pentru West Brom, apoi pentru Latics (cu o executie acrobatica, pe spate, a lui Camara), plus o multime de ocazii in care atacantii fiecarei echipe i-au facut mari pe portarii adversi, in special pe Kirkand de la gazde (de ce nu il convoaca Capello la nationala oare?). In unele momente nu treceau mai mult de 2 minute de la o faza importanta la alta. Ma intreb cum isi trageau sufletul jucatorii dupa un asa ritm. Si, asa cum orice meci captivant se respecta, golul victoriei a venit pentru Wigan pe final, in minutul 87 mai precis.
Avand deja amestecul facut, mai adaugam si primele 2-3 minute din fiecare repriza a meciului disputat aseara in suburbiile Madridului, in care marele Real a fost pus la colt de Getafe. Coechipierii lui Contra le-au aratat galacticilor cum trebuie sa incepi o partida, marcand dupa 2 minute de la venirea de la cabine in ambele reprize, nelasandu-le mai apoi sanse sa revina in joc.
Scorul final al meciului de vis, daca e sa luam ca atare statutul de echipe gazde si oaspete? 6-2, plus un eliminat la echipa vizitatoare. Insa o multime de goluri si, foarte important, cateva zeci de mii de spectatori care au contribuit si ei la spectacolul de gala cum au stiut ei mai bine. Traiasca spectacolul!
Daca as fi avut niste puteri magice, as fi putut crea ieri meciul acela de vis de care spuneam. In fine, cel putin o varianta a lui, insa una foarte apropiata de adevar. Cum anume? Sa fii combinat prima repriza de la Fenerbahce - Besiktas cu repriza secunda din Wigan - West Bromwich Albion, amestec care sa fie asezonat cu debuturile de reprize din Getafe - Real Madrid. Si am fi avut un meci pur si simplu fabulos.
Am vazut o prima repriza extraordinara in derby-ul din Istanbul, cu o desfasurare de evenimente care te tinea in priza in fiecare moment: inceput puternic al vulturilor, urmat de revenire a gazdelor si gol in minutul 11, apoi din nou schimbare de macaz + 2 actiuni foarte periculoase ale lui Besiktas, urmate de golul egalarii din minutul 22, dar si de un al doilea gol anulat corect pentru offside, pentru ca imediat dupa aceea Fener sa treaca in avantaj. Si tot asa pana la finalul celor 45 de minute, mai putin goluri, insa cu un cartonas rosu acordat oaspetilor.
Daca puteam pune repriza aceasta langa repriza secunda a confruntarii de pe JJB Stadium din Wigan... Dupa niste prime 45 de minute aride, cei 22 de jucatori si-au dat drumul. 2 goluri venite din nesigurante ale apararilor adverse, prima data pentru West Brom, apoi pentru Latics (cu o executie acrobatica, pe spate, a lui Camara), plus o multime de ocazii in care atacantii fiecarei echipe i-au facut mari pe portarii adversi, in special pe Kirkand de la gazde (de ce nu il convoaca Capello la nationala oare?). In unele momente nu treceau mai mult de 2 minute de la o faza importanta la alta. Ma intreb cum isi trageau sufletul jucatorii dupa un asa ritm. Si, asa cum orice meci captivant se respecta, golul victoriei a venit pentru Wigan pe final, in minutul 87 mai precis.
Avand deja amestecul facut, mai adaugam si primele 2-3 minute din fiecare repriza a meciului disputat aseara in suburbiile Madridului, in care marele Real a fost pus la colt de Getafe. Coechipierii lui Contra le-au aratat galacticilor cum trebuie sa incepi o partida, marcand dupa 2 minute de la venirea de la cabine in ambele reprize, nelasandu-le mai apoi sanse sa revina in joc.
Scorul final al meciului de vis, daca e sa luam ca atare statutul de echipe gazde si oaspete? 6-2, plus un eliminat la echipa vizitatoare. Insa o multime de goluri si, foarte important, cateva zeci de mii de spectatori care au contribuit si ei la spectacolul de gala cum au stiut ei mai bine. Traiasca spectacolul!
28 nov. 2008
Un top 10 al accidentarilor stupide din sport
Am dat ieri peste un articol pe eurosport.yahoo.com. Mi-a produs zambete, gandidu-ma la frustarea oamenilor astora legata de acel moment de stupiditate, neatentie sau lipsa de inspiratie, sau, mai bine zis, imaginandu-mi ce fete au facut cand si-au dat seama de ce tocmai reusisera. Articolul il gasiti aici:
http://eurosport.yahoo.com/27112008/58/top-10-bizarre-sporting-injuries.html
Pe langa cele 10 care apar acolo, plus cele de la comentarii, mi-au mai venit in minte 3 situatii din fotbal, la fel de "briliante" pentru cei implicati.
Santiago Canizares, portarul Valenciei de atunci, a pierdut convocarea la Cupa Mondiala din 2002 din Korea si Japonia in urma unei accidentari la tendon. Cum s-a intamplat asta? Cu cateva zile inainte de plecarea in Asia, iesind din cabina de dus, a alunecat si a lovit in cazatura un suport pe care era o sticluta cu aftershave. Ei bine, sticluta aceea s-a spart intr-o gramda de cioburi imediat ce a atins gresia, cauzandu-i lui Canizares multe taieturi, inclusiv unele mai adanci care i-au afectat unele tendoane. Pa pa turneu final.
Un alt "norocos", care de data asta a reusit sa ajunga la destinatia la care Canizares nu a putut sa o bifeze, e Emerson, mijlocasul defensiv brazilian. Totusi, la unul din ultimele antrenamente inainte de debutul competitiei, in timpul unui meci scoala, se hotaraste sa intre in poarta putin. La scurt timp, face un plonjon in toata regula dupa o minge si reuseste intr-un fel numai de el stiut, sa se forteze si sa isi dizloce umarul drept. Efecte ulterioare: o luna de inactivitate si un turneu final pierdut inca dinainte sa inceapa.
Insa poate cea mai stupida chestie de genul asta care imi vine in minte i s-a intamplat lui Rio Ferdinand, pe vremea cand juca la West Ham. Ei bine, intr-o seara, s-a decis ca tot omul sa se uite la un film. S-a pus frumos pe fotoliu, cu popcornul in brate si cu picioarele stand intinse pe un scaunel. La finalul filmului, timp in care a stat destul de captivat de ce se intampla acolo, Ferdinand vrea sa se ridice de pe scaun, face o miscare brusca, imediat simte o intepatura dureroasa in gamba si reuseste sa se pricopseasca o contractura musculara de toata frumusetea la un picior, neputand sta in picioare. Statuse prea mult timp cu piciorul nemiscat, iar mushii i se relaxasera un pic prea mult. Au urmat 2 saptamani in care a fost indisponibil pentru echipa de atunci a lui Harry Redknapp.
Dupa experiente din astea, ca fotbalist cred ca ai "prefera" sa te accidentezi mai degraba in timpul unui meci, daca chiar nu ai cum sa eviti un astfel de eveniment.
http://eurosport.yahoo.com/27112008/58/top-10-bizarre-sporting-injuries.html
Pe langa cele 10 care apar acolo, plus cele de la comentarii, mi-au mai venit in minte 3 situatii din fotbal, la fel de "briliante" pentru cei implicati.
Santiago Canizares, portarul Valenciei de atunci, a pierdut convocarea la Cupa Mondiala din 2002 din Korea si Japonia in urma unei accidentari la tendon. Cum s-a intamplat asta? Cu cateva zile inainte de plecarea in Asia, iesind din cabina de dus, a alunecat si a lovit in cazatura un suport pe care era o sticluta cu aftershave. Ei bine, sticluta aceea s-a spart intr-o gramda de cioburi imediat ce a atins gresia, cauzandu-i lui Canizares multe taieturi, inclusiv unele mai adanci care i-au afectat unele tendoane. Pa pa turneu final.
Un alt "norocos", care de data asta a reusit sa ajunga la destinatia la care Canizares nu a putut sa o bifeze, e Emerson, mijlocasul defensiv brazilian. Totusi, la unul din ultimele antrenamente inainte de debutul competitiei, in timpul unui meci scoala, se hotaraste sa intre in poarta putin. La scurt timp, face un plonjon in toata regula dupa o minge si reuseste intr-un fel numai de el stiut, sa se forteze si sa isi dizloce umarul drept. Efecte ulterioare: o luna de inactivitate si un turneu final pierdut inca dinainte sa inceapa.
Insa poate cea mai stupida chestie de genul asta care imi vine in minte i s-a intamplat lui Rio Ferdinand, pe vremea cand juca la West Ham. Ei bine, intr-o seara, s-a decis ca tot omul sa se uite la un film. S-a pus frumos pe fotoliu, cu popcornul in brate si cu picioarele stand intinse pe un scaunel. La finalul filmului, timp in care a stat destul de captivat de ce se intampla acolo, Ferdinand vrea sa se ridice de pe scaun, face o miscare brusca, imediat simte o intepatura dureroasa in gamba si reuseste sa se pricopseasca o contractura musculara de toata frumusetea la un picior, neputand sta in picioare. Statuse prea mult timp cu piciorul nemiscat, iar mushii i se relaxasera un pic prea mult. Au urmat 2 saptamani in care a fost indisponibil pentru echipa de atunci a lui Harry Redknapp.
Dupa experiente din astea, ca fotbalist cred ca ai "prefera" sa te accidentezi mai degraba in timpul unui meci, daca chiar nu ai cum sa eviti un astfel de eveniment.
17 nov. 2008
N-am mai mers pe stadion
N-am mai mers pe stadion in ultima vreme din 2 motive.
Ma dezgusta de fiecare data cand ii vad pe "suporterii dedicati total" echipei favorite, care isi atribuie cu atata mandrie titulatura de ultras, cum reusesc ei sa isi dea in petec, cum reusesc sa isi indeplineasca de atatea ori placerea lor perversa de a distruge sau de a injura la orice ocazie. De ce sa stau pe stadion si sa fie langa mine persoane care tot timpul meciului sa nu se gandeasca decat la cum o sa le arate ei celorlalti inamici (a se citi fani ai echipelor adverse sau forte de ordine) cine e mai mare si mai tare.
Pe langa "spectacolul" nedorit care apare aproape la fiecare ocazie de genul acesta, imi displace si modul in care arata arenele de pe la noi. Nu ma refer aici la constructiile in sine, caci multe din ele sunt deja depasite de mult din punct de vedere arhitectural, ci la cum sunt ele intretinute si tratate de ceilalti spectatori. M-am saturat sa calc pe gramezi de seminte sau mucuri de tigara sau sa mai primesc vreun ambalaj mototolit aruncat de cineva la intamplare, sa scape de el.
Eu ma straduiesc de fiecare data cand merg pe stadion sa nu intru in categoriile de mai sus. In fond, e o chestie de vointa. Trebuie sa vrei sa nu mai faci mizerie pe stadion (orice fel de mizerie) si poate sa iti iasa daca ai vointa respectiva. Unul si unul mai departe, si vor mai aparea si altii care gandesc ca tine. Insa cu parere de rau mi se pare ca oamenii respectivi par sa se diminueze tot mai mult dintre cei care alcatuiesc saptamana dupa saptamana publicul de pe stadioanele romanesti de fotbal.
Ma dezgusta de fiecare data cand ii vad pe "suporterii dedicati total" echipei favorite, care isi atribuie cu atata mandrie titulatura de ultras, cum reusesc ei sa isi dea in petec, cum reusesc sa isi indeplineasca de atatea ori placerea lor perversa de a distruge sau de a injura la orice ocazie. De ce sa stau pe stadion si sa fie langa mine persoane care tot timpul meciului sa nu se gandeasca decat la cum o sa le arate ei celorlalti inamici (a se citi fani ai echipelor adverse sau forte de ordine) cine e mai mare si mai tare.
Pe langa "spectacolul" nedorit care apare aproape la fiecare ocazie de genul acesta, imi displace si modul in care arata arenele de pe la noi. Nu ma refer aici la constructiile in sine, caci multe din ele sunt deja depasite de mult din punct de vedere arhitectural, ci la cum sunt ele intretinute si tratate de ceilalti spectatori. M-am saturat sa calc pe gramezi de seminte sau mucuri de tigara sau sa mai primesc vreun ambalaj mototolit aruncat de cineva la intamplare, sa scape de el.
Eu ma straduiesc de fiecare data cand merg pe stadion sa nu intru in categoriile de mai sus. In fond, e o chestie de vointa. Trebuie sa vrei sa nu mai faci mizerie pe stadion (orice fel de mizerie) si poate sa iti iasa daca ai vointa respectiva. Unul si unul mai departe, si vor mai aparea si altii care gandesc ca tine. Insa cu parere de rau mi se pare ca oamenii respectivi par sa se diminueze tot mai mult dintre cei care alcatuiesc saptamana dupa saptamana publicul de pe stadioanele romanesti de fotbal.
10 nov. 2008
Meci urat
Mai bine nu ma uitam aseara la Rapid - Steaua. Per total a fost timp pierdut. Mai bine faceam altceva, sau poate dormeam.
Spuneau si comentatorii ca meciul o sa fie foarte laudat de diversii analisti de prin ziare pentru partitura tactica remarcabila pe care antrenorii au pus-o in practica. Intr-adevar, jucatorii au incercat sa greseasca cat mai putin, sa isi apere zonele si sa taie orice atac al echipei adverse. Astea fiind datele problemei, a rezultat un meci in care, in 90 si ceva de minute, cat au fost incluzand si prelungirile, sa fie doar 3 momente in care spectatorul din fata ecranului, deci si eu, suporter sau nu al uneia din echipe, sa tresara, sa simta ca se intampla ceva acolo pe stadion, ceva care sa poata schimba soarta meciului: bara lui Ogararu din lovitura libera, sprintul lui Stancu finalizat cu un lob peste Andrade si peste poarta aparata de brazilian si cornerul de final al Rapidului. Atat. Mai putin de 1 faza remarcabila la fiecare 30 de minute. Si daca mai punem si pauza, numarul de minute la care raportam fazele periculoase creste si el...
Pe langa seceta de pe teren, ingredientele au ramas aceleasi ca de obicei: diverse declaratii aiurea sau nu inainte de meci din partea unor la fel de diversi oameni de fotbal, plus obisnuitul razboi intre suporteri, despre care ma intreb cat va mai continua sa iasa din limitele normalului si decentei (de data asta, rapidistii si-au dat in petec inainte de meci, iar stelistii din grupul venit in Giulesti au calat pe bec destul de nasol in primele minute dupa fluierul de start al lui Tudor).
Cu toate aspectele de mai sus puse in ordine pe hartie, imi mentin (ca la un proces) declaratia de la inceput, ca mai bine as fi facut altceva in timpul meciului. Sper sa fie altfel la urmatoarea ocazie de genul asta.
Spuneau si comentatorii ca meciul o sa fie foarte laudat de diversii analisti de prin ziare pentru partitura tactica remarcabila pe care antrenorii au pus-o in practica. Intr-adevar, jucatorii au incercat sa greseasca cat mai putin, sa isi apere zonele si sa taie orice atac al echipei adverse. Astea fiind datele problemei, a rezultat un meci in care, in 90 si ceva de minute, cat au fost incluzand si prelungirile, sa fie doar 3 momente in care spectatorul din fata ecranului, deci si eu, suporter sau nu al uneia din echipe, sa tresara, sa simta ca se intampla ceva acolo pe stadion, ceva care sa poata schimba soarta meciului: bara lui Ogararu din lovitura libera, sprintul lui Stancu finalizat cu un lob peste Andrade si peste poarta aparata de brazilian si cornerul de final al Rapidului. Atat. Mai putin de 1 faza remarcabila la fiecare 30 de minute. Si daca mai punem si pauza, numarul de minute la care raportam fazele periculoase creste si el...
Pe langa seceta de pe teren, ingredientele au ramas aceleasi ca de obicei: diverse declaratii aiurea sau nu inainte de meci din partea unor la fel de diversi oameni de fotbal, plus obisnuitul razboi intre suporteri, despre care ma intreb cat va mai continua sa iasa din limitele normalului si decentei (de data asta, rapidistii si-au dat in petec inainte de meci, iar stelistii din grupul venit in Giulesti au calat pe bec destul de nasol in primele minute dupa fluierul de start al lui Tudor).
Cu toate aspectele de mai sus puse in ordine pe hartie, imi mentin (ca la un proces) declaratia de la inceput, ca mai bine as fi facut altceva in timpul meciului. Sper sa fie altfel la urmatoarea ocazie de genul asta.
1 nov. 2008
Ziua fostilor gradati: militar sau militian?
Masinaria tragerii la sorti pentru stabilirea calendarelor competitionale a reusit sa ne ofere o situatie intalnita foarte rar pana acum in istoria fotbalistica a fostului spatiu comunist european: 3 meciuri intre foste echipe ale ministerelor de interne sau al apararii, care sa se dispute in aceeasi zi.
Moscova: TSKA vs. Spartak. Armata vs. Politia sovietica, mai nou rusa. Derby vechi, cu prima intalnire dintre cele doua disputandu-se in 1936, confruntarea dintre cele doua a fost inca de la inceputurile ei una care a monopolizat toata atentia Moscovei si a rusilor din intreaga Uniune Sovietica. Perioadele de dominare, atat in derby, cat si in campionat, au alternat, inclinand totusi mai mult spre alb-rosii de la Spartak. Chiar si asa, ultima intalnire dintre cele doua s-a terminat cu un 5-1 fara alte comentarii, pentru TSKA, mentinand trendul de superioritate ros-albastra din ultima perioada. Sa vedem daca Spartak va ramane si mai departe doar cu gloria anilor trecuti sau va reusi sa ia din nou fata rivalilor moscoviti.
Sofia: Levski vs. TSKA. Aceeasi poveste ca si in cazul derbyului rus, doar ca se disputa mai in sudul Europei, in capitala Bulgariei. Aparut prima data in 1948, este fara indoiala cel mai important meci al vecinilor nostri, precum si meciul care naste si cele mai mari tensiuni in fotbalul bulgaresc de fiecare data cand se apropie data disputarii lui. Levski detine un mare avans in privinta confruntarilor directe dintre cele doua, aspect compensat printr-un numar mai mare de titluri castigat de "militarii" sofioti. Ultimele intalniri dintre cele doua echipe au fost insa foarte echilibrate, de nu mai putin de 8 meciuri nemaimarcandu-se de mai mult de 2 ori pe meci. Astazi, TSKA e lider in campionat, iar Levski are nevoie de victorie pentru a ii putea sta aproape rivalei sale. Trebuie sa ne asteptam la aceeasi confruntare apriga ca si pana acum.
Bucuresti: Dinamo vs. Steaua, sau "eternul derby", cum este denumit de lumea fotbalului romanesc. Si dinamovistii, si stelistii spun ca e singurul meci care conteaza, ba chiar mai mult uneori nu se sfiesc sa spuna ca ii intereseaza in principal victoria din derby, mai degraba decat vreo alta performanta in campionat sau o alta competitie. Meciurile dintre cele doua mari echipe bucurestene au nascut multe confruntari, atat pe teren cat si in afara terenului, conducatorii cluburilor sau, in multe cazuri, suporterii tinand prim-planul, si facand-o cu lucruri mai putin laudabile. In meciul de azi, Dinamo o priveste pe Steaua de pe primul loc in clasament, chiar daca a reusit sa faca asta fara sa etaleze un joc deloc stralucit, in timp ce ros-albastrii vin dupa o proaspata schimbare de antrenor, care ar trebui sa aduca si acea schimbare in atitudinea jucatorilor, necesara in Ghencea pentru a putea indeplini asteptarile celorlalti de la ei.
Astept sa vad cum se vor termina cele 3 meciuri de astazi si cine va culege onorurile. Pana atunci, pe loc repaos.
Moscova: TSKA vs. Spartak. Armata vs. Politia sovietica, mai nou rusa. Derby vechi, cu prima intalnire dintre cele doua disputandu-se in 1936, confruntarea dintre cele doua a fost inca de la inceputurile ei una care a monopolizat toata atentia Moscovei si a rusilor din intreaga Uniune Sovietica. Perioadele de dominare, atat in derby, cat si in campionat, au alternat, inclinand totusi mai mult spre alb-rosii de la Spartak. Chiar si asa, ultima intalnire dintre cele doua s-a terminat cu un 5-1 fara alte comentarii, pentru TSKA, mentinand trendul de superioritate ros-albastra din ultima perioada. Sa vedem daca Spartak va ramane si mai departe doar cu gloria anilor trecuti sau va reusi sa ia din nou fata rivalilor moscoviti.
Sofia: Levski vs. TSKA. Aceeasi poveste ca si in cazul derbyului rus, doar ca se disputa mai in sudul Europei, in capitala Bulgariei. Aparut prima data in 1948, este fara indoiala cel mai important meci al vecinilor nostri, precum si meciul care naste si cele mai mari tensiuni in fotbalul bulgaresc de fiecare data cand se apropie data disputarii lui. Levski detine un mare avans in privinta confruntarilor directe dintre cele doua, aspect compensat printr-un numar mai mare de titluri castigat de "militarii" sofioti. Ultimele intalniri dintre cele doua echipe au fost insa foarte echilibrate, de nu mai putin de 8 meciuri nemaimarcandu-se de mai mult de 2 ori pe meci. Astazi, TSKA e lider in campionat, iar Levski are nevoie de victorie pentru a ii putea sta aproape rivalei sale. Trebuie sa ne asteptam la aceeasi confruntare apriga ca si pana acum.
Bucuresti: Dinamo vs. Steaua, sau "eternul derby", cum este denumit de lumea fotbalului romanesc. Si dinamovistii, si stelistii spun ca e singurul meci care conteaza, ba chiar mai mult uneori nu se sfiesc sa spuna ca ii intereseaza in principal victoria din derby, mai degraba decat vreo alta performanta in campionat sau o alta competitie. Meciurile dintre cele doua mari echipe bucurestene au nascut multe confruntari, atat pe teren cat si in afara terenului, conducatorii cluburilor sau, in multe cazuri, suporterii tinand prim-planul, si facand-o cu lucruri mai putin laudabile. In meciul de azi, Dinamo o priveste pe Steaua de pe primul loc in clasament, chiar daca a reusit sa faca asta fara sa etaleze un joc deloc stralucit, in timp ce ros-albastrii vin dupa o proaspata schimbare de antrenor, care ar trebui sa aduca si acea schimbare in atitudinea jucatorilor, necesara in Ghencea pentru a putea indeplini asteptarile celorlalti de la ei.
Astept sa vad cum se vor termina cele 3 meciuri de astazi si cine va culege onorurile. Pana atunci, pe loc repaos.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)