Anul asta, ca in nici un alt an, am stat foarte aproape de ce se intampla la marele turneu de tenis de pe zgura pariziana. Si chiar a meritat.
Traiasca Eurosportul cu acoperirea in extenso a evenimentului, de la meciuri in direct la emisiunile de analiza dintre meciuri si, apoi, din fiecare seara - Game, Set and Mats (in felul asta am ajuns sa il "cunosc" ai bine si pe marele ex, Mats Wilander).
Am avut premise bune pentru a sta aproape de RG anul asta. Cum eram proaspat mutat in noul meu apartament si neavand pentru moment internet, ci doar abonament la cablu TV, panelul meu de optiuni a devenit unul simplu. In plus, intotdeauna mi-a placut sa imi incerc norocul si priceperea la pariuri in meciurile din fazele mediane ale unui turneu, deci cam intre turul 3 si sferturi, sa zicem, cu unele incursiuni si prin turul 2 sau prin semifinale.
Asa ca, avand atat partea de placere, cat si un interes material (desi as putea spune ca, avand in vedere nivelul sumelor implicate, poate fi si el inclus tot la capitolul placere), asteptam cu nerabdare inceputul fiecarei zile a turneului.
Am avut ce vedea. Unele puncte memorabile (un schimb de mingi senzational intre Federer si del Potro in semifinala, ca sa dau un exemplu), unele momente in care vantul isi facea de cap, atat cu jucatorii (cate un serviciu complet ratat, in anumite situatii), cat si cu spectatorii (mai multe palarii purtate prin vazduh sau foi ale prezentatorilor de la Eurosport care zburasera de langa ei), si, foarte important, elemente noi, de neprevazut. Victorii surprinzatoare, ascensiuni sau macar prestatii la care nu ma asteptam. De la francezul Ouanna care l-a trimis acasa pe rusul Safin inca din primul tur, la bucuresteanca Sorana Cirstea care a pus din nou drapelul Romaniei pe grafica de sferturi de finala a Roland Garros-ului dupa ani buni, ca sa nu mai zic de prestatia de exceptie a lui Robin Soderling (care, dupa ce a trecut de un Rafa Nadal prea putin asemanator cu cel din editiile trecute, tocmai e pe cale sa fie invins de Federer in finala care se disputa la ora la care scriu eu articolul asta). Si astea au fost doar 3 exemple. Lista poate continua cu Kuznetsova (care nu ma asteptam sa castige turneul feminin, desi o vedeam in fazele superioare), Stosur, Cibulkova si asa mai departe.
Inspiratia mea la nimerit diverse scoruri sau deznodaminte a fost la un raport de 50-50. Mi-au iesit unele previziuni ca meciul X se va termina in 5 seturi (ca semifinalele la masculin) sau ca jucatorul vazut ca outsider din partea caselor de pariuri va castiga (cum a facut-o Haas in meciul cu Chardy), insa au fost si altele care nici macar nu s-au apropiat de ce previzionasem eu. Dar, ce sa-i faci, nu poti sa le ai pe toate.
Per total, au fost 2 saptamani de tenis frumoase. Nu stiu daca o sa astept si Wimbledonul cu un interes la fel de mare. S-ar putea ca asta sa fi fost o simpla nevoie mai puternica de a vedea tenis care sa se fi manifestat tocmai acum, cand se desfasura Roland Garros-ul. Vom vedea ce va fi mai departe, fie ca va fi vorba de turneul de pe iarba londoneza, de US Open sau de oricare altul din calendar.
