Cronica de Old Firm: Celtic - Rangers 2-4

Etapa a 4-a din Scottish Premier League a adus din nou fata in fata cele doua embleme ale fotbalului din Scotia, Celtic si Rangers, de data aceasta pe Celtic Park. Suporterii celor doua echipe, ba chiar si orasul Glasgow in sine, simteau importanta meciului inca de la inceputul saptamanii si se asteptau la obisnuitul spectacol de la fiecare confruntare. Old Firm, numele sub care e cunoscuta rivalitatea dintre Celtic si Rangers, ajunsese la a 376-a intalnire din istoria sa care se intinde in decursul a 3 secole diferite.

Ei bine, asteptarile le-au fost mult depasite de data aceasta, jucatorii celor doua echipe luand parte la unul din cele mai frumoase derby-uri ale Glasgow-ului din ultimii ani. Multa forta in joc, multa determinare, dueluri aprige pentru minge - elemente specifice pentru fiecare meci din Old Firm, insa elemente care au fost dublate de multe realizari tehnice, poate nu chiar atat de specifice fotbalului scotian, plus un numar de goluri cu care Old Firm-ul nu era obisnuit, si anume 6.

Meciul a inceput cu o perioada destul de lunga de tatonare intre cele doua mari rivale, fara prea multe faze de poarta. Cel care a spart gheata a fost Daniel Cousin, varful nascut in Gabon al celor de la Rangers. Patrunderea lui din minutul 37 pe partea stanga a apararii lui Celtic, urmata de un sut viclean la coltul scurt al portii aparate de Artur Boruc, i-a pus pe oaspeti in avantaj. Totusi, avantajul a fost unul de foarte scurta durata. A fost de ajuns sa treaca doar 90 de secunde pentru ca Georgios Samaras sa egaleze pentru alb-verzi. Si a facut-o intr-un mod cat mai simplu: sut pe centrul portii din 6 metri dupa o respingere gresita a unei centrari venite de pe stanga. 1-1 dupa 45 de minute.

Pauza a fost un sfetnic bun pentru oamenii antrenati de Walter Smith, cei de la Rangers reusind sa le strice planurile gazdelor printr-un gol venit repede, dupa doar 6 minute din repriza. Cel care si-a trecut numele pe lista marcatorilor a fost Kenny Miller, cu un voleu de senzatie de la 15 metri lateral dreapta, care a facut interventia lui Boruc inutila.

Oaspetii insa nu s-au multumit doar cu atat. Zece minute mai tarziu, dupa un corner executat de pe stanga de Charlie Adam, noua achizitie a lui Rangers, portughezul Pedro Mendes, a expediat un sut bomba de la 30 de metri, mingea strecurandu-se printre padurea de fundasi si poposind langa bara portii celor de la Celtic. Cel mai frumos gol al meciului, fara indoiala - ce reusita pentru un jucator aflat la primul lui meci din Old Firm.

Spectacolul nu s-a terminat aici. Rivalitatea si determinarea cu care se juca au adus cu sine si doua eliminari, cate una in fiecare tabara: Cousin (Rangers), marcatorul primului gol, pentru doua intrari succesive cu cotul in saritura, si, la interval de un minut, Jan Venegoor van Hesselink (Celtic) pentru o incercare de lovire a unui jucator advers. Lipsita de inspiratie decizia antrenorului celor de la Celtic, Gordon Strachan, de a-l introduce pe Hesselink pe teren, el rezistand doar patru minute inainte de a fi eliminat, fara a reusi vreo realizare notabila.

Ceea ce a urmat i-a facut pe comentatorii de televiiune scotieni sa afirme ca situatia nu poate deveni mai rea de atat pentru fanii lui Celtic: Kenny Miller, mijlocasul albastrilor, a reusit dubla, la o mare eroare a lui Boruc. Portarul polonez a scapat in fata mingea centrata de pe dreapta, Miller trebuind doar sa impinga mingea in poarta goala.

Celtic era la pamant. Reusita lui Nakamura din final, o lovitura libera executata magistral pe langa zid, care nu a putut scoate nici o reactie din partea celor de la Rangers, nu a facut decat sa mai micsoreze din diferenta, ducand scorul la 2-4. Insa umilinta a ramas acolo. Importanta vitoriei a fost subliniata si de Walter Smith la finalul meciului: "Nu ne imaginam ca puteam marca patru goluri intr-o deplasare unde se castiga foarte rar, indiferent care e echipa vizitatoare." Avea dreptate Smith, victoria aceasta fiind abia a 3-a a celor de la Rangers pe terenul lui Celtic in 8 ani si mai mult de 15 meciuri disputate intre cele doua echipe pe Celtic Park.

A 376-a confruntare din Old Firm a trecut. Urmeaza a 377-a, pe Ibrox Park, pe 27 decembrie. Ramane de vazut cui ii va aduce Mos Craciun mai multe cadouri atunci.

Dupa 12 ani

Atletico Madrid - Schalke. Meciul jucat miercuri, 27 august, in turul 3 preliminar din Liga Campionilor. Scorul? Un sec 4-0 pentru gazde. Insa modul in care au facut-o, sau mai degraba modul in care au fost ajutati sa o faca a fost extraordinar.

Nu au avut in spate un arbitru care sa dea 10-20-50% pentru echipa gazda sau vreun oficial cu gura mare care sa bage spaima in adversari. Au avut un super public, care le-a dat efectiv aripi. Cat sa fie, vreo 50 si ceva de mii de spectatori care au stiut foarte bine ce e de facut pentru a neutraliza forta de lupta a echipei germane, obisnuita de altfel cu astfel de atmosfera de pe propria arena. De data aceasta cei de la Schalke nu au mai fost ei cei care sa dicteze ostilitatile, ca in tur la Gelsenkirchen. Ba mai mult, au fost transformati in niste tauri debusolati aflati in mijlocul unei coride, cu ros-albii de la Atletico in rol de bravi matadori.

Ole-ul din tribune parca se putea auzi la fiecare reusita a madrilenilor, fie ca era vorba de o schema reusita ca la carte sau de o mai umila trecere a mingii printre picioarele vreunui adversar imbracat in bleumarin. Iar la goluri, parca intregul stadion se revarsa peste jucatorii de pe gazon. Ce atmosfera! Si oare ce au simtit germanii de fiecare data cand trebuiau sa scoata mingea din poarta? Faceau sau macar incercau sa se tina cat mai bine de sarcinile dictate de antrenor, insa cu fiecare reusita alb-rosie simteau tot mai mult ca nu mai au sanse, ca nu e seara lor.

Nici nu a fost. Cei care au stralucit au fost El Kun Aguerro, micul magician intors de la Beijing cu o medalie olimpica de aur, si Diego Forlan, cel care a reusit din nou sa traga echipa dupa el, imprimandu-i forta si agesivitate. Insa ei n-ar fi stralucit fara fanii de pe Vicente Calderon. E de ajuns doar sa te uiti la rezumatul meciului si poti simti forta pe care le-a dat-o publicul si bucuria pe care o simtea regasindu-se in fata unui spectacol de marca, cu echipa favorita in rol principal.

http://rojadirecta.com/foros/viewtopic.php?t=46423

Si asa au ajuns madrilenii dupa 12 ani din nou in Liga Campionilor. Ramane de vazut daca publicul de pe Claderon va putea sa fie din nou cel mai bun conducator de joc pentru Atletico si in grupele celei mai prestigioase competitii fotbalistice intercluburi.