Fara sa vreau, cautand una alta prin arhivele browserului meu, am dat peste o pagina de pe stelisti.ro, unde imi publicasem povestea mea de suporter candva in primavara lui 2006. Am recitit-o si m-a facut sa zambesc amintindu-mi de momentele alea. Mi-am dat seama ca s-au schimbat intr-o anumita masura coordonatele situatiei mele de atunci, entuziasmul nemaifiind la fel de ridicat. Esenta a ramas totusi acolo.
Aveti aici linkul site-ului, insa am postat mai jos si doua fragmente din ce scrisesem atunci. Lectura placuta :)
http://www.stelisti.ro.cms.softera.ro/suporteri/Radu_Bosa.html
"16 aprilie 1986, Targu-Mures. Imaginati-va sectia de obstetrica-ginecologie a unui spital. In sala de nasteri, o mama tocmai aduce pe lume primul baiat al familiei. La doua usi mai incolo, in sala de asteptare, doi barbati sunt complet absorbiti de un meci de fotbal pe care il asculta la radio. Steaua juca cu Anderlecht, in semifinalele Cupei Campionilor Europeni." [...]
" [...] Evident ca dupa o astfel de conjunctura ros-albastra nu puteam sa tin cu alta echipa decat cu Steaua. Inca de mic, imi faceam cunoscuta pasiunea mea pentru acest club printre prietenii mei de atunci. Chiar daca aveam doar 7-8 ani, perioada in care in general fotbalul e incadrat intr-o zona destul de nebuloasa pentru micii viitori suporteri, eram mandru de faptul ca tin cu Steaua, de faptul ca eu aveam o favorita pe cand altii cand tineau cu o echipa, cand cu alta, cand cu toate, cand cu niciuna."
29 sept. 2008
26 sept. 2008
UEFA Europa League
Da. Schimbarea e aici. A venit timpul...
Cupa UEFA se schimba. A spus Platini ca n-o sa mai fie cum era inainte, ca vrea sa dea mai multa importanta echipelor din tarile cu un fotbal care nu invarte banii ca in Premier League sau Serie A, ca vrea sa ii redea spiritul (sa zicem) boem de alta data. Si se pare ca intr-adevar asa va fi.
S-a anuntat astazi oficial ca din sezonul 2009-10 a doua competitie europeana intercluburi va purta numele de UEFA Europa League. Un nume mai frumos decat fratele lui mai sec si mai putin rasunator "UEFA Cup" (sau, pe romaneste, Cupa UEFA), insa destul de apropiat ca si etimologie de denumirea pe care o are competitia omoloaga din America de Sud, Copa Sudamericana. 48 de echipe, faza a grupelor urmata apoi de sistem eliminatoriu, mai multe sanse pentru echipe din Slovacia sau Finlanda, de exemplu, de a ajunge sa isi reprezinte tarile de origine sub lumina reflectoarelor competitiei europene.
Cum orice scop nobil ascunde, de multe ori, si ceva interese in spatele lui, schimbarea la fata a Cupei UEFA aduce cu sine si (mai multe) schimbari la nivel de marketing, urmarindu-se transformarea competitiei intr-o masina de bani similara cu UEFA Champions League. Ce se va intampla, ca sa mentionez detaliile mai importante: va exista un sponsor principal, care va patrona competitia, va aparea o minge personalizata, ca in UCL (Adidas, desigur), drepturile de televiziune vor fi negociate la fel ca in cazul competitiei-vedeta organizate de UEFA, plus un nou brand care sa devina la fel de stralucitor ca si mingea instelata a Ligii Campionilor.
Ramane sa vedem in sezoanele urmatoare cat de mult vor conta aceste schimbari si cat va reusi spiritul acela al fotbalului frumos, pur, sa conteze in fata intereselor financiare tot mai mari care vor aparea odata cu schimbarile formatului.
23 sept. 2008
Buturuga mica...
Stiti bine proverbul - "Buturuga mica rastoarna carul mare." De cate ori ne-a fost dat sa vedem aplicabilitatea lui... Nici ultimul weekend nu a fost mai sarac in astfel de mostre de veridicitate. Cea mai surprinzatoare, totusi, pare a veni tocmai din SUA, din fotbalul american. Protagonisti au fost New England Patriots si Miami Dolphins, in a treia etapa a sezonului regulat din NFL.
Patriots veneau dupa 2 victorii in sezonul abia inceput, victorii cu care ajunsesera la o serie de 20 partide castigate din ultimele 21 meciuri oficiale (acea "scapare" care i-a privat de un record impresionant s-a datorat celor de la New York Giants, in tocmai cel mai nepotrivit moment, si anume in SuperBowl-ul jucat la inceputul lui 2008). Un alt atu important era faptul ca jucau acasa in fata unui stadion plin, cu fani care stiu foarte bine cum sa ii incurajeze si sa ii faca sa treaca peste accidentarea "motorului" echipei, quarterback-ul Tom Brady. Cei din Miami, in schimb, veneau dupa o serie aproape identica ca sicifre cu cea a celor din New England, insa intoarsa pe dos: nici o victorie in sezonul curent si doar un singur meci castigat in ultimele 18 partide oficiale, incluzandu-le pe cele din sezonul trecut. Greu, foarte greu de trecut peste ce aparea in cartile de vizita ale celor doua echipe, chiar si agentiile de pariuri necatadicsind sa dea o cota la victorie mai mare de 1.13 pentru Patriots.
Insa, totusi, minunea s-a produs. Cu o excelenta consistenta in joc, avand un Ronnie Brown in zi de gratie, cu 5 touch-down-uri trecute in dreptul lui, si in plus dand peste niste componenti ai celor de la Patriots care nu se regaseau nici in atac si nici in faza defensiva, fotbalistii din Miami au reusit ceea ce probabil doar visasera inainte de ziua jocului. Un sec 38-13 care nu lasa loc de alte comentarii. Fara doar si poate, supriza campionatului de pana acum.
Ce urmeaza? Mai mult ca sigur cei de la Dolphins vor castiga mult in motivatie si in forta de joc prin victoria de pe Gillette Stadium, iar asta se va vedea in jocul lor, chiar daca mai mult ca sigur nu vor mai reusi o evolutie la aceiasi parametri de varf si in meciurile urmatoare. Pentru Patriots urmeaza o perioada in care vor trebui sa rezolve cea mai importanta problema a lor, si anume lipsa leadershipului lui Tom Brady, altfel spus absenta unui quarterback care sa poata organiza fazele de atac ca la carte. Ar trebui sa faca asta cat mai repede, altfel nu vom mai intalni pentru ceva vreme meciuri care Patriots, fiind favoriti atat de certi, sa fie practic ca si castigatori ai partidelor inca inainte de a incepe acestea, asa cum a fost cazul in multe situatii din sezonul 2007.
Patriots veneau dupa 2 victorii in sezonul abia inceput, victorii cu care ajunsesera la o serie de 20 partide castigate din ultimele 21 meciuri oficiale (acea "scapare" care i-a privat de un record impresionant s-a datorat celor de la New York Giants, in tocmai cel mai nepotrivit moment, si anume in SuperBowl-ul jucat la inceputul lui 2008). Un alt atu important era faptul ca jucau acasa in fata unui stadion plin, cu fani care stiu foarte bine cum sa ii incurajeze si sa ii faca sa treaca peste accidentarea "motorului" echipei, quarterback-ul Tom Brady. Cei din Miami, in schimb, veneau dupa o serie aproape identica ca sicifre cu cea a celor din New England, insa intoarsa pe dos: nici o victorie in sezonul curent si doar un singur meci castigat in ultimele 18 partide oficiale, incluzandu-le pe cele din sezonul trecut. Greu, foarte greu de trecut peste ce aparea in cartile de vizita ale celor doua echipe, chiar si agentiile de pariuri necatadicsind sa dea o cota la victorie mai mare de 1.13 pentru Patriots.
Insa, totusi, minunea s-a produs. Cu o excelenta consistenta in joc, avand un Ronnie Brown in zi de gratie, cu 5 touch-down-uri trecute in dreptul lui, si in plus dand peste niste componenti ai celor de la Patriots care nu se regaseau nici in atac si nici in faza defensiva, fotbalistii din Miami au reusit ceea ce probabil doar visasera inainte de ziua jocului. Un sec 38-13 care nu lasa loc de alte comentarii. Fara doar si poate, supriza campionatului de pana acum.
Ce urmeaza? Mai mult ca sigur cei de la Dolphins vor castiga mult in motivatie si in forta de joc prin victoria de pe Gillette Stadium, iar asta se va vedea in jocul lor, chiar daca mai mult ca sigur nu vor mai reusi o evolutie la aceiasi parametri de varf si in meciurile urmatoare. Pentru Patriots urmeaza o perioada in care vor trebui sa rezolve cea mai importanta problema a lor, si anume lipsa leadershipului lui Tom Brady, altfel spus absenta unui quarterback care sa poata organiza fazele de atac ca la carte. Ar trebui sa faca asta cat mai repede, altfel nu vom mai intalni pentru ceva vreme meciuri care Patriots, fiind favoriti atat de certi, sa fie practic ca si castigatori ai partidelor inca inainte de a incepe acestea, asa cum a fost cazul in multe situatii din sezonul 2007.
20 sept. 2008
"Mureseni am fost, mureseni vom fi..."
Saptamana trecuta am dat o fuga pana pe meleagurile natale, in Targu-Mures mai precis. S-a nimerit excelent sa prind un meci pe care FCM-ul din localitate, vorba crainicilor de la radio, l-a jucat acasa contra oradenilor de la FC Bihor. Ce tare, pot sa ii vad si eu pe baieti la treaba, mi-am zis.
Intr-adevar, chiar meritau atentie, la cum jucasera pana atunci. Erau pe 4 in liga a doua in seria vestica, plus ca si marcasera multe goluri, promitand astfel un meci spectaculos. In plus, chestia si mai interesanta era ca abia implinisera un trimestru de existenta, clubul aparand printr-un fel de cezariana fortata abia in vara asta, printr-o intelegere dintre muresenii de la Trans-Sil si cei de la Sanicolau Mare.
Stadion aproape plin, atmosfera entuziasta in tribune, stadion cosmetizat pentru a primi echipa oaspete si pe oficiali in niste conditii decente. Eh, ce-i drept, stadion aproape plin insemnau vreo 2000 de spectatori, iar atmosfera entuziasta era reprezentata de cei aproximativ 50 de suporteri din micuta galerie portocalie a muresenilor. Micuta, dar inimoasa, ca sa folosesc un stereotip. Meciul nu prea a avut istoric, terminandu-se cu 5-1 pentru FCM. Astfel ca la finalul meciului, suporterii au putut pleca fericiti din tribune, jucatorii mureseni au putut si ei sarbatori o noua victorie clara acasa, iar orasul se putea bucura din nou ca are o echipa de fotbal care mai scoate cat de cat capul in lumea fotbalistica romaneasca.
Pot spune ca am ramas cu 3 lucruri demne de mentionat dupa meci: cu imaginea golului 3 al muresenilor, un super-sut de-al lui Antal - prinde mingea respinsa de aparare in aer, la seminaltime, undeva la 18-19 metri de poarta, si reuseste un sut din plin, mingea ajungand aproape de vinclul din stanga portii oradene, lovind bara transversala, iar apoi intrand in poarta, fara a scoate vreo reactie de la cei din compartimentul defensiv al bihorenilor -; cu bucuria de
putea vedea o echipa de acasa in liga a doua dupa 6 ani de seceta si neputinta; cu imaginea atmosferei de la stadion, cam a 5-a parte din atmosfera unor meciuri de liga 1 sau de cupe europene pe care le vazusem in ultimii ani. Putin ar spune unii, insa un semn bun, zic eu. Pentru ca au unde sa creasca, pentru ca daca se tin de treaba pot face niste lucruri frumoase in Targu-Mures.
Si ar mai fi inca ceva. Un cantec de-al galeriei muresene imi tot venea in minte dupa ce parasisem stadionul. Cantec preluat de la echipele de prima scena, insa adaptat, intr-un mod un pic hilar, de fanii FCM-ului: "Mureseni am fost,/Mureseni vom fi/ Pana vom muri./ FCM Mures". Sa tot auzim de bine.
Intr-adevar, chiar meritau atentie, la cum jucasera pana atunci. Erau pe 4 in liga a doua in seria vestica, plus ca si marcasera multe goluri, promitand astfel un meci spectaculos. In plus, chestia si mai interesanta era ca abia implinisera un trimestru de existenta, clubul aparand printr-un fel de cezariana fortata abia in vara asta, printr-o intelegere dintre muresenii de la Trans-Sil si cei de la Sanicolau Mare.
Stadion aproape plin, atmosfera entuziasta in tribune, stadion cosmetizat pentru a primi echipa oaspete si pe oficiali in niste conditii decente. Eh, ce-i drept, stadion aproape plin insemnau vreo 2000 de spectatori, iar atmosfera entuziasta era reprezentata de cei aproximativ 50 de suporteri din micuta galerie portocalie a muresenilor. Micuta, dar inimoasa, ca sa folosesc un stereotip. Meciul nu prea a avut istoric, terminandu-se cu 5-1 pentru FCM. Astfel ca la finalul meciului, suporterii au putut pleca fericiti din tribune, jucatorii mureseni au putut si ei sarbatori o noua victorie clara acasa, iar orasul se putea bucura din nou ca are o echipa de fotbal care mai scoate cat de cat capul in lumea fotbalistica romaneasca.
Pot spune ca am ramas cu 3 lucruri demne de mentionat dupa meci: cu imaginea golului 3 al muresenilor, un super-sut de-al lui Antal - prinde mingea respinsa de aparare in aer, la seminaltime, undeva la 18-19 metri de poarta, si reuseste un sut din plin, mingea ajungand aproape de vinclul din stanga portii oradene, lovind bara transversala, iar apoi intrand in poarta, fara a scoate vreo reactie de la cei din compartimentul defensiv al bihorenilor -; cu bucuria de
putea vedea o echipa de acasa in liga a doua dupa 6 ani de seceta si neputinta; cu imaginea atmosferei de la stadion, cam a 5-a parte din atmosfera unor meciuri de liga 1 sau de cupe europene pe care le vazusem in ultimii ani. Putin ar spune unii, insa un semn bun, zic eu. Pentru ca au unde sa creasca, pentru ca daca se tin de treaba pot face niste lucruri frumoase in Targu-Mures.
Si ar mai fi inca ceva. Un cantec de-al galeriei muresene imi tot venea in minte dupa ce parasisem stadionul. Cantec preluat de la echipele de prima scena, insa adaptat, intr-un mod un pic hilar, de fanii FCM-ului: "Mureseni am fost,/Mureseni vom fi/ Pana vom muri./ FCM Mures". Sa tot auzim de bine.
15 sept. 2008
Doua ipostaze diferite
Ma uitam sambata la Liverpool – Manchester United. Meci frumos, chiar daca nu a debordat prin faze de poarta sau executii tehnice de mare rafinament. Am remarcat o comparatie facuta la un moment dat de comentatori, Emil Gradinescu si Ioan Viorel, care suna cam asa: “Duelul de azi dintre Liverpool si Manchester United poate sa fie sintetizat foarte bine printr-o comparatie intre Dirk Kuyt si Dimitar Berbatov.” Foarte mare dreptate au avut cei doi, desfasurarea jocului si modul de organizare al celor doua echipe stand drept marturie.
Te uiti la un Dirk Kuyt si vezi un jucator foarte activ si agil, bataios, care se pozitioneaza foarte bine pe teren, un jucator care de multe imprima ritmul atacului lui Liverpool, chiar daca nu e el cel care culege meritele in final. Totodata, il si vezi gresind cate o preluare (ii vine mingea la picior, insa pana termina el preluarea, mingea a mai facut inca vreo 15 metri buni), dar si ratand uneori din cele mai clare pozitii. Liverpool la fel: da impresia unei echipe organizate pana la cel mai mic detaliu de maestrul Benitez (sau, mai degraba, as spune ca este intr-adevar un etalon de organizare al jocului), fiecare jucator stiind foarte bine ce are de facut si nefacand rabat de la efort in nici un meci, aratand o mare dorinta de reusita. In acelasi timp, cu toata organizarea de care da dovada, nu a reusit sa castige pana acum nici un meci la mai mult de un gol, in orice competitie in care a jucat.
Dimitar Berbatov e un alt tip de jucator. E mai mult tipul de vedeta de cinema, care atrage priviri si care cauta sa fie privita de toata lumea, In acelasi timp, si-a castigat locul in topuri prin munca si prin mult talent care a fost pus in exploatat exact asa cum ar fi trebuit exploatat. Pare uneori delasator, lenes, poate chiar fara prea multa dorinta de a iesi in evidenta, facandu-I pe altii sa se intrebe ce cauta pe teren, insa in secunda urmatoare, cum a ajuns mingea la piciorul lui, reuseste o pivotare la care fundasul advers nici nu se gandea si ajunge sa il execute pe portar cu un sut viclean. Asa a parut si Man Utd sambata: nu s-a intrebuintat prea mult, a dat uneori senzatia ba ca nu vrea mai mult, ba ca nu poate mai mult, insa a si aratat in cateva ocazii de ce este, pe merit, detinatoarea Ligii Campionilor. Parca a fost un joc, in care de data asta cei de la United nu au avut jucariile sau partenerii de joaca cei mai potriviti pentru ce ar fi vrut.
Meciul s-a terminat cu 2-1 pentru Cormorani, fiind prima victorie a lui Liverpool in fata vecinilor de la est dupa 4 ani. Kuyt i-a aratat lui Berbatov ca munca sustinuta e mai pretioasa decat acea sclipire de geniu. De data aceasta.
Te uiti la un Dirk Kuyt si vezi un jucator foarte activ si agil, bataios, care se pozitioneaza foarte bine pe teren, un jucator care de multe imprima ritmul atacului lui Liverpool, chiar daca nu e el cel care culege meritele in final. Totodata, il si vezi gresind cate o preluare (ii vine mingea la picior, insa pana termina el preluarea, mingea a mai facut inca vreo 15 metri buni), dar si ratand uneori din cele mai clare pozitii. Liverpool la fel: da impresia unei echipe organizate pana la cel mai mic detaliu de maestrul Benitez (sau, mai degraba, as spune ca este intr-adevar un etalon de organizare al jocului), fiecare jucator stiind foarte bine ce are de facut si nefacand rabat de la efort in nici un meci, aratand o mare dorinta de reusita. In acelasi timp, cu toata organizarea de care da dovada, nu a reusit sa castige pana acum nici un meci la mai mult de un gol, in orice competitie in care a jucat.
Dimitar Berbatov e un alt tip de jucator. E mai mult tipul de vedeta de cinema, care atrage priviri si care cauta sa fie privita de toata lumea, In acelasi timp, si-a castigat locul in topuri prin munca si prin mult talent care a fost pus in exploatat exact asa cum ar fi trebuit exploatat. Pare uneori delasator, lenes, poate chiar fara prea multa dorinta de a iesi in evidenta, facandu-I pe altii sa se intrebe ce cauta pe teren, insa in secunda urmatoare, cum a ajuns mingea la piciorul lui, reuseste o pivotare la care fundasul advers nici nu se gandea si ajunge sa il execute pe portar cu un sut viclean. Asa a parut si Man Utd sambata: nu s-a intrebuintat prea mult, a dat uneori senzatia ba ca nu vrea mai mult, ba ca nu poate mai mult, insa a si aratat in cateva ocazii de ce este, pe merit, detinatoarea Ligii Campionilor. Parca a fost un joc, in care de data asta cei de la United nu au avut jucariile sau partenerii de joaca cei mai potriviti pentru ce ar fi vrut.
Meciul s-a terminat cu 2-1 pentru Cormorani, fiind prima victorie a lui Liverpool in fata vecinilor de la est dupa 4 ani. Kuyt i-a aratat lui Berbatov ca munca sustinuta e mai pretioasa decat acea sclipire de geniu. De data aceasta.
10 sept. 2008
La pescuit
In Insulele Feroe sunt mai multe locuri bune pentru pescuit. Unul din ele e la Torshavn, in capitala micutului arhipelag. Intr-o dupa-masa de miercuri terna, mohorata, cum de altfel sunt mai toate zilele din Feroe, doi pescari s-au inteles sa iasa impreuna la o partida de pescuit.
Unul din ei avea un oarecare avantaj: avea mult mai multe rame decat colegul sau si, in plus, avea si o undita destul de buna, cumparata de curand, de undeva din Austria sau Elvetia - fusese acolo prin iunie, cu niste treaba. Celalalt, mai amarat de felul lui, a avut "privilegiul" de a alege el locul pentru pescuitul din ziua respectiva, macar in felul acesta putand opta pentru un loc mai cunoscut pentru el, sa poata cumva demonta din avantajul celuilalt.
Cei doi pescari s-au intalnit undeva in oras, iar apoi au pornit spre locul cu pricina. Odata ajunsi acolo, s-au asezat fiecare pe scaunelul lui, si-au aranjat unditele si momelile si au inceput sa astepte.
Asteptau. Nu se intampla nimic iesit din comun, nimic care sa schimbe din tabloul destul de rece al zilei respective. Pescarul cu undita mai performanta parca simtise de cateva ori ca muscase pestele, insa totul s-a dovedit a fi doar o iluzie. Iar timpul trecea.
Si trecea in continuare, in exact aceleasi coordonate: unul din pescari cu tot mai putina rabdare, celalalt cu o figura implacabila, stand la locul lui fara aproape nici o expresie care sa ii apara pe chip, iar in jurul lor aceeasi atmosfera apasatoare, grea, cu nori care apasau parca si mai mult pe locuitorii arhipelagului. Ba nu, s-a schimbat totusi ceva - a inceput sa ploua. o ploaie rece si sacaitoare. Un cadru si mai potrivit pentru o zi care mai bine nu ar fi existat in calendar.
Unul din pescari, cel cu undita mai de soi, n-a mai rezistat. S-a ridicat si si-a aprins o tigara. Insa exact in acelasi moment s-a nimerit sa treaca prin zona un politist. Nu e voie sa fumezi in Feroe. Iar politistii de acolo sunt foarte scrupulosi. Asa ca pescarul nostru s-a ales cu o amenda de toata frumusetea, pe care a trebuit sa o achite pe loc. Totusi, datele problemei nu se schimbau prea mult, doar ca cel amendat nu va mai putea cumpara la fel de multa momeala pentru data viitoare cand va merge la pescuit.
Insa, ca din senin, la scurt timp dupa momentul punitiv, undita cea performanta si mult laudata a inceput sa se zbata. Era un peste! Primul peste prins dupa mult timp. Pescarul in cauza l-a scos mandru din apa, desi in ochii lui se putea citi o mandrie amara, mai degraba cu iz de neputinta decat cu o senzatie de bucurie data de succesul sau. Celalalt pescar se uita in gol la colegul sau, neschitand in continuare nici un gest. Primul a pus apoi pestele in saculetul sau si s-a asezat din nou pe scaun, cu ochii atintiti la firul unditei.
Si asa au ramas amandoi pana s-a asternut intunericul. Undita pescarului mai sarac a parut ca se misca in doua ocazii, chiar inainte sa isi stranga lucrurile de plecare, insa s-a dovedit a fi totul doar o iluzie. Celalalt pescar castigase competitia din ziua respectiva, desi reusise sa prinda abia un singur peste. "Putin, anemic, dar conteaza", isi zicea in sinea lui castigatorul.
La final, cel doi si-au strans mana si au plecat fiecare spre casa lui, cu promisiunea ca la anul pescarul cu undita mai buna va intoarce invitatia pescarului mai sarac. Cadru de final: un peisaj aproape cufundat de inturneric, udat de o ploaie marunta, plin de stanci, cu apele involburate ale marii lovindu-se de acestea, si doua siluete pierzandu-se undeva in planul secund al imaginii, fiecare luand-o pe drumuri diferite.
Au interpretat:
- echipa nationala de fotbal a Romaniei, in rolul pescarului castigator
- echipa nationala de fotbal a Insulelor Feroe, in rolul pescarului mai sarac
- un arbitru croat oarecare, in rolul politistului
Va urma...
7 sept. 2008
Raspuns: Verde = Galben + 3
Se da: o echipa nationala a Romaniei; o echipa nationala a Lituaniei; o competitie sportiva; o arena sportiva plina cu spectatori; o seara calda de septembrie.
Se cere: rezultatul final al meciului si motivarea raspunsului.
Rezolvare: Fara nici o indoiala, baietii lituanieni sunt cu cateva clase peste romani, deci victoria nu se poate sa le scape, in conditii normale de joc. Ba mai mult, as putea spune ca ar fi chiar cu vreo 3 clase peste. Au o stiinta mai buna a jocului, au o circulatie superioara a balonului, au flerul ala care baietilor romani le lipseste. Nici nu e de mirare daca scorul o sa fie net superior la finalul meciului, asta indiferent de cate schimbari o sa faca antrenorul roman sau de cate time-out-uri o sa ceara.
Stai asa. Time-out-uri? Cu 3 clase peste romani? O stiinta a jocului superioara? Asta e baschet... Adica da, Lituania e mai buna decat Romania la baschet, ca doar au fost si la Jocurile Olimpice de la Beijing si s-au comportat atat de bine acolo. Insa asta doar la baschet, nu si la alt sport, gen fotbal. Uitati-va si la cotele de la agentiile de pariuri, pentru meciul de fotbal: Romania favorita, cota 1.30. Romanii trebuie sa castige clar, fara indoiala.
Totusi, aseara, spectatorii meciului de fotbal de pe acea frumoasa arena mentionata in datele problemei, au putut sa se bucure poate doar de vremea frumoasa de afara. Aa, si de calitatea executiilor de la goluri. Insa doar atat. Cu toate incurajarile primite, fotbalistii romani de pe teren au pierdut contra celor lituanieni cu un scor de neprezentare. Fara prea multe alte comentarii.
Cat despre problema de la inceput, ce s-a intamplat aseara nu a reprezentat o rezolvare logica si asteptata a ei. Insa poate tocmai de aceea sunt apreciate mintile stralucite care gasesc o alta rezolvare corecta, pe care reusesc sa o si argumenteze. Aseara am avut parte de un caz din acesta. Sa vedem cand va fi urmatorul.
Se cere: rezultatul final al meciului si motivarea raspunsului.
Rezolvare: Fara nici o indoiala, baietii lituanieni sunt cu cateva clase peste romani, deci victoria nu se poate sa le scape, in conditii normale de joc. Ba mai mult, as putea spune ca ar fi chiar cu vreo 3 clase peste. Au o stiinta mai buna a jocului, au o circulatie superioara a balonului, au flerul ala care baietilor romani le lipseste. Nici nu e de mirare daca scorul o sa fie net superior la finalul meciului, asta indiferent de cate schimbari o sa faca antrenorul roman sau de cate time-out-uri o sa ceara.
Stai asa. Time-out-uri? Cu 3 clase peste romani? O stiinta a jocului superioara? Asta e baschet... Adica da, Lituania e mai buna decat Romania la baschet, ca doar au fost si la Jocurile Olimpice de la Beijing si s-au comportat atat de bine acolo. Insa asta doar la baschet, nu si la alt sport, gen fotbal. Uitati-va si la cotele de la agentiile de pariuri, pentru meciul de fotbal: Romania favorita, cota 1.30. Romanii trebuie sa castige clar, fara indoiala.
Totusi, aseara, spectatorii meciului de fotbal de pe acea frumoasa arena mentionata in datele problemei, au putut sa se bucure poate doar de vremea frumoasa de afara. Aa, si de calitatea executiilor de la goluri. Insa doar atat. Cu toate incurajarile primite, fotbalistii romani de pe teren au pierdut contra celor lituanieni cu un scor de neprezentare. Fara prea multe alte comentarii.
Cat despre problema de la inceput, ce s-a intamplat aseara nu a reprezentat o rezolvare logica si asteptata a ei. Insa poate tocmai de aceea sunt apreciate mintile stralucite care gasesc o alta rezolvare corecta, pe care reusesc sa o si argumenteze. Aseara am avut parte de un caz din acesta. Sa vedem cand va fi urmatorul.
3 sept. 2008
Ultima zi
E vorba de ultima zi de transferuri de jucatori, mai precis 1 septembrie. Multe mutari interesante, cateva reusind totusi sa capteze atentia in mod clar, fiind primadonele zilei si, de ce nu, ale intregii perioade.
Intotdeauna asteptam ultima zi. Stiam ca multi asteapta pana atunci sa isi faca mutarile decisive. Atunci au loc marile negocieri, dar si mai marile schimbari de situatie. Ajungi seara linistit de la serviciu, dai drumul la tv sa vezi stirile sportive si iti apare acolo prima stire, cum ca echipa X a dat lovitura, platind o suma imensa de bani pentru serviciile marelui jucator Y. Iar tu stai mirat gandidu-te ca nu te asteptai la asta, insa incercand sa te impaci cu ideea ca o sa il vezi de acum incolo pe Y aparand culorile altei echipe.
Ziua de 1 septembrie a fost una cu adevarat speciala. Acest specific i-a fost dat de saga creata in special in jurul unui nume: Berbatov. Vecinul nostru Dimitar, de peste Dunare, atacantul numarul 1 de la Tottenham. Numele lui fusese pe buzele tuturor inca inainte de a incepe perioada de transferuri, fiind dat ca sigur ba la Man United, ba la Real Madrid, ba la orice alta echipa ce mai dispunea de resurse financiare mai insemnate. Sincer vorbind, Berbatov isi merita statutul, la ce evolutii avusese in ultima editie de Premier League. Ei bine, timpul a trecut, s-a facut 1 septembrie, iar Berbatov era inca la Tottenham. Totusi, toata lumea stia ca nu o sa ramana tot la Spurs pana la sfarsitul zilei.
Cei de la Eurosport au pe site-ul lor un fel de bazar al zvonurilor de transferuri, numit Early Doors. Foarte amuzant a fost modul in care ei au surprins intreaga zi a lui Berbatov, cu decolarea spre Manchester, cu diversele discutii purtate cu oficialii de la United, cu noii proprietari de la City care aparent facusera o oferta si mai mare, doar-doar o sa poata sa il fure celor de la United (http://uk.eurosport.yahoo.com/football/early-doors/article/33480/). Mai mult, la cate speculatii si scenarii aparusera, cei de la Eurosport se pusesera pe glume, scriind ca n-ar fi de mirare ca pe fir sa intervina si FC United, al treilea si singurul club din Manchester care nu fusese mentionat pana atunci ca posibila destinatie a atacantului bulgar. Pana la urma, putin dupa miezul noptii, anuntul oficial a fost facut, Berbatov pozand mandru cu tricoul rosu al celor de la United, dupa ce acestia platisera aproape 40 de milioane de euro pe el.
Totusi, pana la urma, nu aceasta a fost marea lovitura a zilei. Ironia sortii, tocmai rivalii de la Manchester City au reusit marea performanta: achizitionarea lui Robinho, de la Real Madrid, pentru 42 de milioane de euro. Ce inseamna asta? Inseamna cel mai mare transfer al verii, inseamna un mare bobarnac dat peste nas lui Abramovici si celor de la Chelsea (pe magazinul lor online aparuse chiar oferta pentru cumparare de tricoul al londonezilor cu numele brazilianului inscriptionat pe spate), insa, poate mai important, inseamna primul gest de putere din partea noilor patroni arabi ai celor de la City. Declaratia lor simpla, din dimineata zilei de 1 septembrie, cand au semnat memorandumul de preluare a clubului: "Vrem sa cream aici cel mai mare club din lume, mai mare decat Manchester United si Real Madrid la un loc". Ce e poate putin infricosator e ca s-ar putea sa aiba dreptate. Daca in mai putin de o zi dupa preluarea clubului au reusit sa il convinga pe Robinho sa semneze cu ei, oare de ce ar fi fost in stare daca ar fi avut 3 zile la dispozitie? Nici nu ma mai gandesc la ce jucatori ar fi transferat daca ar fi avut o saptamana. Asteptam cu curiozitate urmatoarea perioada de transferuri, in ianuarie 2008.
Robinho, Berbatov, insa acestia nu sunt toate numele mari care si-au schimbat domiciliul in ultima zi de transferuri. Alte miscari interesante au facut si Quaresma la Inter, Fellaini la Everton, Riera la Liverpool si Di Natale la West Ham. Insa nici unul din acestia nu a captat atentia cum au facut-o cei doi atacanti, proaspat rezidenti in Manchester.
Intotdeauna asteptam ultima zi. Stiam ca multi asteapta pana atunci sa isi faca mutarile decisive. Atunci au loc marile negocieri, dar si mai marile schimbari de situatie. Ajungi seara linistit de la serviciu, dai drumul la tv sa vezi stirile sportive si iti apare acolo prima stire, cum ca echipa X a dat lovitura, platind o suma imensa de bani pentru serviciile marelui jucator Y. Iar tu stai mirat gandidu-te ca nu te asteptai la asta, insa incercand sa te impaci cu ideea ca o sa il vezi de acum incolo pe Y aparand culorile altei echipe.
Ziua de 1 septembrie a fost una cu adevarat speciala. Acest specific i-a fost dat de saga creata in special in jurul unui nume: Berbatov. Vecinul nostru Dimitar, de peste Dunare, atacantul numarul 1 de la Tottenham. Numele lui fusese pe buzele tuturor inca inainte de a incepe perioada de transferuri, fiind dat ca sigur ba la Man United, ba la Real Madrid, ba la orice alta echipa ce mai dispunea de resurse financiare mai insemnate. Sincer vorbind, Berbatov isi merita statutul, la ce evolutii avusese in ultima editie de Premier League. Ei bine, timpul a trecut, s-a facut 1 septembrie, iar Berbatov era inca la Tottenham. Totusi, toata lumea stia ca nu o sa ramana tot la Spurs pana la sfarsitul zilei.
Cei de la Eurosport au pe site-ul lor un fel de bazar al zvonurilor de transferuri, numit Early Doors. Foarte amuzant a fost modul in care ei au surprins intreaga zi a lui Berbatov, cu decolarea spre Manchester, cu diversele discutii purtate cu oficialii de la United, cu noii proprietari de la City care aparent facusera o oferta si mai mare, doar-doar o sa poata sa il fure celor de la United (http://uk.eurosport.yahoo.com/football/early-doors/article/33480/). Mai mult, la cate speculatii si scenarii aparusera, cei de la Eurosport se pusesera pe glume, scriind ca n-ar fi de mirare ca pe fir sa intervina si FC United, al treilea si singurul club din Manchester care nu fusese mentionat pana atunci ca posibila destinatie a atacantului bulgar. Pana la urma, putin dupa miezul noptii, anuntul oficial a fost facut, Berbatov pozand mandru cu tricoul rosu al celor de la United, dupa ce acestia platisera aproape 40 de milioane de euro pe el.
Totusi, pana la urma, nu aceasta a fost marea lovitura a zilei. Ironia sortii, tocmai rivalii de la Manchester City au reusit marea performanta: achizitionarea lui Robinho, de la Real Madrid, pentru 42 de milioane de euro. Ce inseamna asta? Inseamna cel mai mare transfer al verii, inseamna un mare bobarnac dat peste nas lui Abramovici si celor de la Chelsea (pe magazinul lor online aparuse chiar oferta pentru cumparare de tricoul al londonezilor cu numele brazilianului inscriptionat pe spate), insa, poate mai important, inseamna primul gest de putere din partea noilor patroni arabi ai celor de la City. Declaratia lor simpla, din dimineata zilei de 1 septembrie, cand au semnat memorandumul de preluare a clubului: "Vrem sa cream aici cel mai mare club din lume, mai mare decat Manchester United si Real Madrid la un loc". Ce e poate putin infricosator e ca s-ar putea sa aiba dreptate. Daca in mai putin de o zi dupa preluarea clubului au reusit sa il convinga pe Robinho sa semneze cu ei, oare de ce ar fi fost in stare daca ar fi avut 3 zile la dispozitie? Nici nu ma mai gandesc la ce jucatori ar fi transferat daca ar fi avut o saptamana. Asteptam cu curiozitate urmatoarea perioada de transferuri, in ianuarie 2008.
Robinho, Berbatov, insa acestia nu sunt toate numele mari care si-au schimbat domiciliul in ultima zi de transferuri. Alte miscari interesante au facut si Quaresma la Inter, Fellaini la Everton, Riera la Liverpool si Di Natale la West Ham. Insa nici unul din acestia nu a captat atentia cum au facut-o cei doi atacanti, proaspat rezidenti in Manchester.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)