Saptamana trecuta am dat o fuga pana pe meleagurile natale, in Targu-Mures mai precis. S-a nimerit excelent sa prind un meci pe care FCM-ul din localitate, vorba crainicilor de la radio, l-a jucat acasa contra oradenilor de la FC Bihor. Ce tare, pot sa ii vad si eu pe baieti la treaba, mi-am zis.
Intr-adevar, chiar meritau atentie, la cum jucasera pana atunci. Erau pe 4 in liga a doua in seria vestica, plus ca si marcasera multe goluri, promitand astfel un meci spectaculos. In plus, chestia si mai interesanta era ca abia implinisera un trimestru de existenta, clubul aparand printr-un fel de cezariana fortata abia in vara asta, printr-o intelegere dintre muresenii de la Trans-Sil si cei de la Sanicolau Mare.
Stadion aproape plin, atmosfera entuziasta in tribune, stadion cosmetizat pentru a primi echipa oaspete si pe oficiali in niste conditii decente. Eh, ce-i drept, stadion aproape plin insemnau vreo 2000 de spectatori, iar atmosfera entuziasta era reprezentata de cei aproximativ 50 de suporteri din micuta galerie portocalie a muresenilor. Micuta, dar inimoasa, ca sa folosesc un stereotip. Meciul nu prea a avut istoric, terminandu-se cu 5-1 pentru FCM. Astfel ca la finalul meciului, suporterii au putut pleca fericiti din tribune, jucatorii mureseni au putut si ei sarbatori o noua victorie clara acasa, iar orasul se putea bucura din nou ca are o echipa de fotbal care mai scoate cat de cat capul in lumea fotbalistica romaneasca.
Pot spune ca am ramas cu 3 lucruri demne de mentionat dupa meci: cu imaginea golului 3 al muresenilor, un super-sut de-al lui Antal - prinde mingea respinsa de aparare in aer, la seminaltime, undeva la 18-19 metri de poarta, si reuseste un sut din plin, mingea ajungand aproape de vinclul din stanga portii oradene, lovind bara transversala, iar apoi intrand in poarta, fara a scoate vreo reactie de la cei din compartimentul defensiv al bihorenilor -; cu bucuria de
putea vedea o echipa de acasa in liga a doua dupa 6 ani de seceta si neputinta; cu imaginea atmosferei de la stadion, cam a 5-a parte din atmosfera unor meciuri de liga 1 sau de cupe europene pe care le vazusem in ultimii ani. Putin ar spune unii, insa un semn bun, zic eu. Pentru ca au unde sa creasca, pentru ca daca se tin de treaba pot face niste lucruri frumoase in Targu-Mures.
Si ar mai fi inca ceva. Un cantec de-al galeriei muresene imi tot venea in minte dupa ce parasisem stadionul. Cantec preluat de la echipele de prima scena, insa adaptat, intr-un mod un pic hilar, de fanii FCM-ului: "Mureseni am fost,/Mureseni vom fi/ Pana vom muri./ FCM Mures". Sa tot auzim de bine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu