18 ani e varsta la care adolescentul roman isi sarbatoreste majoratul. E varsta la care poate conduce o masina. E momentul din care poate intra in toate locurile acelea care pana atunci erau doar pentru "oameni mari". E acel punct in viata in care isi incepe maturitatea, cel putin pe hartie.
18 ani au trecut de cand Targu-Muresul nu a mai avut o echipa de fotbal in Liga 1. Pe vremea aceea inca nu parasisem cuburile si cartile de colorat de la gradinita, deci totul imi pare atat de indepartat. Insa atunci, in 1992, ASAul juca ultimul sau meci pe prima scena. Au urmat apoi ani diversi, vreo 2 sau 3 de speranta, insa majoritatea covarsitoare doar ani tristi, in care fotbalul muresean se ducea undeva in jos, spre un lant de esecuri demoralizatoare.
In urma cu doi ani am ramas uimit cand am vazut ca o sa existe o echipa din Targu-Mures care sa joace in Liga a 2-a. "Nu se poate... Ce? Cum asa?" mi-am zis atunci. S-a putut. Si, mai mult de atat, oamenii de la nou aparuta FCM nu s-au lasat prinsi intr-o stare de complezenta care i-ar fi dus la un sentiment de plafonare atat de intalnit in multe situatii. Au bagat carbuni la locomotiva si si-au facut treaba. Locul 3 in serie in primul sezon - oho, ce performanta! Se poate oare si mai mult?
In decembrie 2009 ma uitam la clasamentul de la finalul turului si simteam cu imi creste speranta in suflet. FCM era pe primul loc. Apoi, cateva luni mai tarziu si dupa mai multe momente de neincredere si tristete oferite de "portocalii" mureseni, minunea s-a intamplat: la inceput de iunie 2010, un oras intreg sarbatorea o promovare venita parca din necunoscut. Cateva mii de oameni cantau si dansau pentru o super realizare. Da! FCM Targu-Mures in prima liga la fotbal! Dupa 18 ani...
E ca si cum atunci, in 1992, odata cu disparitia muresenilor din prima liga, a disparut un marinar de cursa lunga, cu ceva reusite bifate de-a lungul anilor si cu multe talente date mai departe fotbalului mare. Iar in locul lui s-a nascut un prunc, care nu a vazut lumea decat peste mai multi ani, timp in care a invatat, mai mult singur, care sunt lucrurile si atitudinile de care are nevoie pentru a reusi in viata. Inconjurat de mult entuziasm, pruncul a ajuns acum la 18 ani. Ramane de vazut daca e si varsta maturitatii pentru el.
3 comentarii:
pai, in aceasta ordine de idei, sa ne vedem in Champions League cand ajungeti la middle-age crisis :D
In alta ordine de idei, desi probabil ca nu voi fi foarte marcat pozitiv de modul in care joaca echipa asta a ta :) (desi recunosc ca nu i-am vazut niciodata pe teren) iti admir sincer modul in care ti-ai tiparit suportul pentru ei aicisa.
La mai mare!
Foarte fain articolul! Ai talent la asa ceva...
Fain.
Trimiteți un comentariu